STIINTA SI OCULTISM - MISTERUL CIFREI 13

       Doua concepte care la ora actuala par sa traverseze interesul general fara prejudecati si reprosuri - mai ales dinspre stiinte spre ocultism. Inca de la inceputurile ei, stiinta a generat si a confirmat certitudini; inca de la inceputurile sale, ocultismul a incercat sa sparga barierele ramase inca ridicate de experimentul stiintific. A fi de partea stiintei este o optiune normala si rationala; a fi de partea ocultismului, inseamna a te rataci intr-o lume abstracta lipsita, aparent, de o baza profitabila pentru evolutia cunoasterii.
    Poate oare ocultismul sa sustina un dialog serios cu stiintele? Aceasta intrebare si-o punea omul de stiinta si isi raspundea singur de regula printr-o ironie. Dar pe masura ce aventurile stiintei au sarit de pragul cunoastere-experiment-reproducere, iar un mare om Einstein spunea despre astrologie (spre exemplu), ca aceasta este "o stiinta iluminatorie", confirmand faptul ca in mod sigur "cunostintele geofizice scot in relief puterea astrelor asupra destinului terestru", lumea stiintifica a inceput sa accepte planul invizibil al misterelor asupra carora nu putem porni vreo aventura deoarece acestea "scapa legilor fizice" si nu stim caror "altor legi" apartin ele!
   O data cu intuitia lumii subcuantice si cu ipotezele privind manifestarile aparent fizice intr-o lume subatomica, s-a instalat un complex, nu de inferioritate, al stiintei, ci fata de neajunsurile care sunt generate chiar de catre evolutia cunoasterii. Ne-am pomenit asadar ca putem suferi de o "cunoastere limitata" intr-o lume care de fapt scapa, inca, unei cunoasteri care are si nostalgii integrale, totale. Ceea ce scapa cunoasterii integrale ca nazuinta si speranta, intra de fapt in ocultism. Iar ocultismul ofera solutii si "dezlegari" care pot zdruncina bunul simt al ratiunii, dar nu pot eradica interesul pasionat si curiozitatea...
   De pilda cum s-ar putea "experimenta" ciclicitatea evenimentelor supusa pur si simplu cifrei 13? Un adevar care scapa stiintei, si iata cateva argumente incontestabile oferite cu ani in urma de regretatul Florian Onitza: "Pana si zborurile spatiale sunt urmarite de acest agent misterios al destinului (cifra 13!). Dupa cum se stie, primul satelit artificial al Pamantului a fost lansat de Rusia (URSS) in anul 1957. Dupa 13 ani de la aceasta lansare, americanii au trimis primii oameni pe Luna. In 1970, in Romania, dupa doua cicluri de 13 ani de la bombardamentele din 1944, au loc inundatii catastrofale si distrugeri fara precedent. In fine, prezenta lui 13 in vietile unor personalitati politice din Rusia si SUA. Hrusciov a murit la 13 ani de la numirea sa ca prim-ministru; presedintele Nixon a plecat de la conducerea Americii în 1974, deci dupa 13 ani de la data plecarii sale de la Casa Alba, cand a fost vice-presedinte si a fost infrant in alegerile prezidentiale. Iar misteriosul 13 se face prezent si in viata lui Franco; dictatorul spaniol va epuiza trei cicluri de 13 de la preluarea puterii in Spania".
   Legat de prezenta acestei cifre in destinul istoric al societatii se poate ilustra "modelul" pe zeci de pagini. Trebuie mentionat ca acest model si ciclicitatea ca atare nu intra in nici un fel sub regula probabilistica a intamplarii, coincidentelor, ci este, sau pare, mai degraba, o "predestinare", o normare ciclica cu manifestari scadente precise. Cum s-ar putea lamuri o situatie de aceasta natura prin mijloacele stiintei?
   Spiritul cooperant dintre domenii ale cunoasterii diametral opuse incepe sa se instaureze cu lentoare. In lume au loc tot mai multe simpozioane si manifestari importante dedicate relatiei dintre stiinta si religie; acelasi lucru se intampla azi si in privinta relatiei dintre stiinta si ocultism. Toate acestea, evident, se spera ca vor intra in beneficiul cunoasterii, in beneficiul unor certitudini pe care in momentul acesta nu le avem precum am dori: rotunde si clarificatoare.               sursa:  Magazin