
In continuare, o sa descriem cateva cazuri de intalniri si felul in care aratau ocupantii OZN-urilor.


1950 - 2 iulie - Steep-Rock, Ontario. Deasupra locului un OZN ca doua farfurii imense, lipite impreuna pe marginile lor. Hublouri negre la distanta de 1 m. Deasupra avea un fel de cabina deschisa spre interior. Deasupra se afla o roată care se invartea lent, manevrata de "o creatura" cu o casca de culoare rosu aprins. Dedesupt vreo zece omuleti de 1-1,20 m cu casti albastre care se miscau in cerc in jurul deschizaturii de deasupra OZN-ului. Erau toti imbracati absolut la fel, pareau niste roboti avand pe piept ceva metalic, nu li se distingeau trasaturile. Se miscau ca nişte automate, trebuiau sa-si roteasca picioarele ca sa schimbe directia. Unul dintre ei tragea apa din lac printr-un furtun verde si deversa ceva în loc printr-un alt furtun. Deodata, toti disparura. OZN-ul cu un diametru de 14-15 m la centru si inaltime 3,5 m, pe margini cu hublouri, se inalta cu o rafala de vant intr-un unghi de 45 grade si disparu rapid. Apa avea o culoare albastra-rosiatica cu reflexe aurii acolo unde fusese nava. Mai multe persoane de incredere au urmarit OZN-ul.

1952 - 30 iulie - Valea Valenco, Italia. Sotii Mingrezzi declara: un disc de 10 m diametru si 3 m inaltime, cu aspect metalic urca dintr-o vale si aterizeaza lin pe un ghetar. Toate sunetele au incetat sa existe. Din OZN aparu un om imbracat in costum de scafandru cu luciri metalice. Mergea greoi din cauza costumului, avea un cilindru metalic in mana si un rucsac, cu o antena in spate. El inspecta nava de jur imprejur. Martorii erau paralizati partial, dar au putut fotografia atat nava cat si pe ocupantul ei. Cand OZN-ul a decolat, dupa cca. 10 minute, viata a revenit la normal. Interesant ca nici extraterestrul, nici martorii nu lasasera nici o urma pe zapada.

1953 - 9 octombrie - Guadalajara, Mexic. Antonio Apadaca declara: la ferma lui a aterizat o nava albastruie, circulara, plutind si rotindu-se "ca o frunza-n vant." Din ea au coborat "doua persoane mici cam de 1,20 m (cel mai inalt), imbracati in costume ca de aviator, de culoare gri, dintr-o bucata, curele late si lucitoare, cu casti pe cap care le acopereau parul ondulat. Ei vorbeau o spaniola curata si au spus ca vin ca prieteni. Antonio i-a invitat sa viziteze ferma, le-a dat sa manance dulciuri si fructe. Au refuzat alcoolul. Au vizitat livada, gradina de legume, pasarile si porcii si s-au speriat de mugetul unei vaci. Antonio a mai observat ca "au ochi de animal salbatic, pielea de culoarea fildesului si parul prea lung. Cand au observat că Antonio isi da seama ca sunt bizari, ei au declarat ca vin din alta lume si ca noi, pamantenii am putea atinge stadiul lor de dezvoltare intr-un timp mult mai scurt decat au facut-o ei! Extraterestrii foloseau intre ei o limba guturală aspra si de neanteles. Antonio a plecat cu OZN-ul pe planeta lor, de unde s-a intors pe 14 octombrie la pranz. Calatoria durase cu totul 115 ore terestre, adica aproape 4 zile pamantene. Unde o fi fost Antonio Apadaca?
1954 - 30 septembrie - Jussey. Doi martori vad un disc luminos care aterizeaza exact langa ei. Din disc ies "doi oameni foarte inalti, imbracati in alb si care fac semne prietenesti". Cei doi martori o rup la fuga.

1970 - Los Angeles. Lou Briggs descrie: o aratare alba cu mainile lungi, ochii verzi, capul mare cu o gaura in loc de gura, care pluti prin aer si trecu prin peretii casei si ai navei aflate in curte.
1975 - C. Diaz (Argentina): OZN sferic, diametru 3 m, umanoizi subtiri, 1,70 m, capete mici, netede, fara ochi, nas, gura, urechi, par, cu pielea verde, brate grosolane, terminate cu ventuze cu care i-au smuls par din cap si de pe piept. Constatare facută de 46 medici.
1983 - Stormville (New York). OZN in forma de V, 120 m, cu lumini, cu ocupanti de 1,60 m, umanoizi, capete foarte mari, guri mici, fara nas, urechi abia schitate, imbracati in costume negre.

1989 - 4 iulie - V. Prokofieva, Kiev. Nava cilindrica, metalica, cu antene. Trei extraterestri ce pareau gemeni, costume argintii, umanoizi, fete de culoare alba, palida, par auriu ondulat, ochi mari stralucitori. Au vorbit rusa arhaica, declarand ca vor sa rapeasca oameni! Admitem ca ori spuneau adevarul, ori sunt inzestrati cu simtul umorului, deoarece rusoaicele (erau trei) i-au rugat sa nu le rapeasca, fiindca au familii, copii, soti.
Pana aici toate bune si frumoase, daca n-ar predomina o oarecare atmosfera de stranietate si bizarerie in toate aceste relatari. Sigur ca si martorii isi au partea lor de "interpretare" a ceea ce au vazut si simtit, in raport cu socul produs, de starea emotionala, de cultura si nivelul de intelegere a fenomenului.
2 comentarii:
Da imi place articolul dar cred ca 250.000 de ani e f. putin daca este asa ca ne-au vizitat..Pe putin 250 milioane de ani.In 1973 un miner american a scos de la 750 metri nu ascunsa acolo, nu sub pietre ci cuprinsa in strat.A dat cu pickamerulpeste ea si cand a scos-o a ramas tiparul armei pe roca.Dar nimeni nu stia cum functioneaza!!!Cred ca si ei ne-au vizitat de atunci si cel mai mult din asta ei au pus bazele sa devenim homo sapiens ca nu aveam nici o sansa .Ei atunci nu eram homo sapiens sau homo erectus.
Scuze am vrut sa spun mai sus de o arma laser.
Trimiteți un comentariu