Inacio de Souza se intorcea acasa impreuna cu sotia sa Maria. Fusesera la oras cu treburi. El are 41 de ani si e administratorul fermei. Un om cinstit si muncitor, foarte apreciat de toti. Maria se ocupa de gospodarie si de cei cinci copii ai lor. Ei locuiesc la ferma de mai bine de sase ani. In fata fermei este amenajat un teren de aterizare pentru avionul proprietarului. Totul e bine intretinut si de o mare curatenie. Cand s-au apropiat de casa, Inacio a observat ca pe pista, la vreo 100 m distanta mai incolo, aterizase un avion ciudat, cum nu mai vazusera niciodata.
- Ce-o fi dracia aia! se adresa el Mariei. Vazu trei fapturi care iesiseră din avion şi care se indreptau spre casa. Or fi banditi, gandi Inacio si isi arma carabina pe care o purta la el. In locul acesta izolat se poate intampla orice! Cei trei nu pareau a fi de prin partea locului, nici după infatisare, nici dupa imbracaminte. Avionul lor avea vreo 40 de metri. Lui Inacio i se facu frica.
"Nu mai vazusem niciodata un asemenea "avion". Era asa de mare, ca depasea pista in latime si statea de-a curmezisul. Cum il vedeam noi, parca era o chiuveta de aluminiu cu gura în jos. Nu avea elice sau aripi, sau poate nu le-am vazut eu."
"Tipii erau cu capetele chele, lucioase, se zbenguiau si topaiau ca niste apucati. Dar nu scoteau nici un sunet!" Cand Inacio si Maria au ajuns in dreptul casei, unul dintre "vizitatori" a ridicat mana catre Inacio si a inceput sa fuga catre acesta. Inacio a strigat Mariei sa intre in casa, apoi a tras, din instinct, in cel cu mana ridicata catre el. A tras direct in capul acela chel. A tras fara sa se gandeasca la nimic, "ca-n filmele cu cowboy" - cine trage mai repede ramane in viata! Asa e pe aici.
In acel moment, in acea sutime de secunda, dinspre "avion" a tasnit o lumina verde! "In acel moment, plecand din avion, o lumina verde m-a lovit in fata, in partea stanga, si m-a trantit la pamant. Era ca lumina unui far verde; ea m-a doborat!", spunea Inacio mai tarziu. "Maria s-a repezit la mine, cum eram eu cazut si paralizat pe jos, a luat arma din mana mea ca sa-i alunge pe banditi; dar toti trei fugisera în "avion", care se ridica cu viteza mare, bazaind ca un roi de albine."
Dupa trei zile, cand a venit proprietarul, Inacio zacea in pat, se simtea rau si avea mustrari de constiinta ca a impuscat un om. Crezuse ca "cei trei" au venit din Sao-Paulo ca "sa-i ridice familia", el doar s-a aparat, si-a aparat casa si familia, dar oricum avea remuscari ca a impuscat pe unul dintre ei drept in cap. S-au dus sa vada daca erau urme de sange. Nu exista nici o pata de sange. Si doar Inacio era un tragator excelent, el nu gresea tinta de la 50 de metri. Inacio nu mai intelegea nimic! El sustinea ca "cei trei" erau in pielea goala, dar Maria spunea ca aveau niste maieuri mulate pe corp, de culoarea pielii.
La locul aterizarii nu se vedea nici o urma de sange, nici altceva. Nimic! Chiar din acea seara si a doua zi, lui Inacio i-a fost rau; ii era greata, avea furnicaturi in tot corpul si un fel de amorteala, de paralizie, care-i lua toata forta, mainile ii tremurau tot timpul. Nu se mai putea tine pe picioare si zacea in pat ingrozit. Hotarat sa pastreze tacerea asupra incidentului (care avea sa se transforme intr-o drama), proprietarul l-a transportat pe Inacio, a treia zi, la un mare spital din capitala statului.
La primul control medical s-a constatat ceva, ca o arsura cu diametrul de 15 cm pe partea stanga a bustului lui Inacio, langa umar. Acela era locul unde-l lovise "raza verde". Dar doctorul nu stia nimic. Vazand ca i se recomanda doar un unguent contra arsurilor si regim alimentar, s-au hotarat sa spuna adevarul despre intalnirea cu OZN-ul şi "raza verde". Doctorul s-a speriat si numai dupa ce s-a convins ca despre acest accident nu aveau cunostinta decat trei persoane (Inacio, Maria şi proprietarul fermei), le-a cerut acestora, sub juramant, sa pastreze secretul. Parea "că stie mai multe", era evident speriat. Apoi doctorul l-a internat pe Inacio în clinica, unde i s-au facut radiografii si toate analizele, inclusiv cea a urinei si a sangelui. Dupa patru zile, fara nici o explicatie, l-au externat pe Inacio, "fara sa-i prescrie nici un tratament." In particular, sub juramantul tacerii absolute, doctorul i-a comunicat fermierului, ca starea lui Inacio e fatala, ca examenele si analizele au descoperit ca e atins de o leucemie brusca, de "cancerul sangelui" si ca nu-i da mai mult de 60 de zile de viata. Dupa cum povesteste Maria, starea lui Inacio era din ce in ce mai rea: pielea de pe tot corpul s-a acoperit de pete galbene, avea dureri groaznice in tot corpul, orbea pe zi ce trecea, nu mai putea inghiti nimic. Inainte de a muri nu mai era decat un schelet, numai piele pe oasele care-l dureau ingrozitor.
S-a stins dupa 59 de zile de suferinte, la 11 octombrie 1967. Toate lucrurile lui au fost arse, inclusiv patul in care a zacut. Inacio a murit cu remuscarea ca "el a tras primul". Aceasta remuscare il insoteste acum in mormantul modest de la ferma Santa-Maria, undeva in Brazilia.
Nu se stie ce s-a intamplat cu extraterestrul lovit in cap de glontele carabinei Winchester 44. Poate a murit in drum spre planeta lui, poate s-a vindecat; n-o sa stim niciodata.
Stim insa precis ca Inacio de Souza a murit dupa 59 de zile, in urma unei leucemii "de origine radioactiva" cauzata de "raza verde". Simptomul se atribuie "expunerii la radiatii ionizante mortale". Asta presupune o moarte lenta, dar sigura. Radiatiile ionizante mortale, indiferent daca provin din surse de raze X, de la tuburi fluoroscopice, raze de cyclotron, izotopi radioactivi din orice sursa, radiatii ionizante de tip raze Alpha, Beta, Gama, fluxuri de neutroni sau Raze Cosmice, toate provoaca efecte identice asupra celulelor şi organismelor vii. Nu exista consecinte care sa particularizeze un tip sau altul de radiatii: doar doza si tipul de expunere sunt importante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu